Cum să nu-l iubești…

2014-10-04 16.29.58Era o seară caldă de august. Tinerii despre care vă voi povesti astăzi, Dănuț și Simina, se plimbau agale… Orașul era aproape pustiu… doar niște ”doamne” preocupate de bunul mers al urbei , mai aruncau câte o privire curioasă din spatele perdelelor…

Atunci l-au văzut prima oară. Părea pierdut, stătea lipit de un copac, întorcându-se după fiecare om care trecea pe lângă el… Căuta pe cineva… Era un cățel de rasă, ori pierdut ori fugit de acasă în căutarea vreunei iubiri… văratice…

Tinerii s-au oprit în fața lui…

– Săracu… Ce mic și speriat e… Bubu bubu! Țuțu Țuțu! Mumu…

– Uite! Are medalion! Poate scrie adresa… Vorbi Dănuț, aplecânduse încet spre cățel…

Viteza de derulare a evenimentelor scade dramatic… Cățelul speriat de mâna prietenoasă care se îndreapta spre medalionul pe care îl purta la gât, face o mișcare animalică și cu o vitalitate incredibilă, mușcă puternic din mâna tânărului nostru… Acesta își retrage mâna speriat, încercând să acopere rana cu cealaltă palmă… apoi cu un gest reflex, execută o lovitură liberă cu piciorul drept. Câinele, pentru că el făcea obiectul centrării, descrie un arc de cerc până în mijlocul străzii, unde este călcat de un autobuz.

Simina leșină exact în momentul în care șoferul autobuzului claxonează isteric… Târziu…

Viața reveni la normal, tânărul nostru o repuse pe domnișoara lui  în cele 2 membre inferioare, o scutură puțin de praf, îi aranjă o șuviță de păr rebelă, apoi, pentru că totul părea în regulă,  fugi în streadă să verifice patrupedul…

Animalul, era mai bine decât spera. Doar maxilarul era un pic deplasat și avea o privire puțin confuză… L-a luat cu grijă în brațe, cu intenția să-l ducă pe o bancă de pe totuar… Câinele recunoscător încercă să-l muște din nou… Așa că, din reflex, din nou, lăsă animalul să cadă lejer pe asfalt… Unde odată ajuns scoase un sunet care indica clar că exista acolo un suflet care se pregătea de plecare…

Simina, care privea înmărmurită scena urlă ca o fiară:

-Ce-i faci! Vrei să-l omori! Ce-i cu tine?!

– A vrut să mă muște… bâlbâi timid Daniel…

– Ia-l și acum megem la veterinar! Da vezi să nu-l mai scapi… Și desenă niște ghilimele în aer… Daniel putea să jure că auzise aerul scârțâind în jurul unghiilor roșii…

La veterinar totul decurse fără probleme.  Radiografie, operație,  gips, pansamente, injecții fix 400 de euro. Fix. banii lui de telefon, că ăsta pe care îl avea acum nu mai ținea bateria…

Covalescența câinelui fu una cu peripeții… Poate și pentru că după vreo 3 săptămâni, bestia, încă pansată și ghipsată leșină fără nici un previz. Ce să faci? Iei animalul, fugi la veterinar, ceva problemă la intestine, altă operație… alți 300 de euro! Scurt…

Acum e bine. Nu vede cu un ochi, nu poate mânca bine că are maxilarul într-o parte, e la regim că are ceva probleme la stomac și nu poate lătra, că-l doare ceva și când dă să scoată un sunet face pișu pe el. Și așa spart cum e l-a mușcat pe Daniel de 3 ori deja… Așa din senin…

Întreb și eu:

– Da de ce nu-l dai, băi frate? Că vezi că-i nebun…

– Cum să-l dau? M-a costat 700 de euro deja… Plus că Siminei îi place foarte mult de el… Îi spune Busu… De la autobusu… Știi…

– Știu…

Între timp s-au despărțit… ea cu el… El mai are câinele… cred că-i aduce aminte de ea… și a cam investit în el…

.

Un comentariu la „Cum să nu-l iubești…”

scrie! :)) simplu. cu contul de Wp, Fb sau Tw

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.