Singura scuză care te scapa de linsare…

858497_576728205726386_1355994202_oNoi locuim lângă o sală de nunți. La marginea orașului. Într-un bloculeț. Pentru că stăm la marginea orașului ne deplasăm (cum cred că v-ați așteptat) cu mașinile din dotare.  Mașinile le parcăm în curtea blocului, singurul acces se face pe o poartă. Care e fix lângă sala de nunți.

Sala de nunți are parcare în curte. Parcarea era suficientă pentru o sală de nunți, dar spiritul antreprenorial și  Loki l-au împins pe proprietar să mai construiască o sală de nunți la etaj. Deci acum, datorită  capitalismului expansionist al cetățeanului avem 2 săli de nunți în vecinătate. Problema e că locurile de parcare nu ajung decât pentru una din săli.  Și românul, la nuntă nu vine fără mașină! Așa e tradiția! Prin urmare, nuntașii care nu au loc în curte parchează fiecare unde vrea tricepsul lor. Pe stradă, prin curțile oamenilor sau așa cum veți vedea în continuare în fața porții noastre.

Aseară ne întorceam liniștiți (pluralul vine de la faptul că eram însoțit de fosta prietenă, actuala soție) de la o o porție de coaste pe care cura de slăbire mi-o permite o dată la 2 săptămâni. Da… țin cură… am să detaliez altădată.

Când să intrăm în curte, iaca, lucru dracului,  nu-i posibil! O mașină parcase fix în fața porții… Pentru că se întâmplă săptămânal avem o procedură. Mă duc glonț la nea Săndel care e Master of Ceremonies la stabilimentul respectiv. Nea Săndel ia microfonul de la ceterași face o urare scurtă la miri și la nași apoi anunță proprietarul mașinii să vină să ne elibereze. Simplu. Treabă de 5 minute.

Ieri treaba a fost mai complicată pentru că, cred că v-am mai spus, erau 2 nunți. Până nea Săndel a făcut urările și anunțurilela ambele evenimente  a durat un pic, poate cetățenii care ne blocaseră erau la toaletă, sau la o șuetă… în fine… a durat un pic mai mult. Adică vreo 15 minute.

Între timp la baricadă lucrurile au degenerat. Au mai apărut 3 mașini care doreau să intre în curte și ca să fie tabloul complet o mașină stătea să iasă din curtea blocului. Matematic aveam 5 mașini blocate. Și vreo 14-15 cetățeni nervoși. Fac o mică paranteză. La noi la bloc vine sau pleacă câte o mașină la 3,4 ore. Nu e aglomerație… Dar ieri planetele erau aliniate într-un mod fatidic….

Ce e foarte interesant de observat e că oamenii se comportau diferit în funcție de numărul lor. Când era 4 se discuta despre cât de nesimțit e șoferul care blochează poarta de  la bloc, la 10 persoane erau discuții despre cum ar terbui să-i zgârie mașina și de la 14 persoane în sus s-a propus să-l bată pe șofer ca ”să se învețe minte țăranul coclit cum trebuie să te comporți când vii la oraș”!

La un moment dat mă gândeam să mă duc să-i zic lui Nea Săndel să-l anunțe pe cetățeanul vinovat să nu mai vină.  Recunosc ca am fost puțin nervos la început, dar acum mă gândeam că o apară un nuntaș beat, arogant, vecinii mei or să-i arate exact ce au discutat în ultimele 15 minute, iar eu în loc să stau să-mi fac siesta pe canapea o să dau declarații la poliție… Mai bine să-i spargă mașina decât să-l bată pe bietul om…

Și dintr-o dată în mijlocul mulțimii apare un tinerel, frumușel, în echipament de nuntă, adică cu struț în piept (regionalism ardelenesc…) … și se îndreaptă spre mașină.

S-a făcut liniște…

Toată lumea aștepta semnalul să înceapă linșarea…

Tensiune și suspans… Priviri încruntate… dinți scrâșnind… pumni încleștați…

Nuntașul ridică încet mâna dreaptă deasupra capului…

– Vă rog să mă iertați…

Se aud niște murmure, simțeam că o să se dezlănțuie iadul…

– Soția mea a parcat așa…

Timpul s-a oprit în loc. era liniște ca într-un film mut. Doi fluturi care se zbenguiseră la lumina unui far s-au oprit ireal în aer…

10 secunde… Lord, câinele blocului, ședea inmărmurit într-o poziție vandamme-istică  cu un picior ridicat lângă roata unei mașini… Oamenii aveau poziții nefirești, împietriți, iluminați intermitent de avariile coloanei de mașini…

Apoi, încet, ca și cum ar fi fost în fața unei haite de hiene… cu spatele lipit de mașină… încet… nuntașul deschide ușa mașinii, apoi la fel de încet, ca să nu întărîte haita, se aplecă, încet… foarte încet … și dădu scaunul șoferului în spate…. mult în spate…

Acesta a fost gestul care confirma că nu mințise. Da, mașina fusese condusă de o femeie… și unei femei i se putea ierta faptul că parcase aiurea… Un fulger străbătu adunarea! Bărbații zâmbiră îngăduitori… femeile dădeau din cap compătimindu-l pe săracul om…

– Dacă gătește așa cum parchează… încercă un cetățean o glumă…

Timpul își reluă curgerea normală, fluturii se izbiră de farul mașinii stârnind un nor de praf de fluturi (aproape ca și cel de zâne…), Lord execută magistral acțiunea de marcare a roții mașinii… a plăcuțelor și a discului de frână… a pragului și a portierei… v-am spus că veneau puține mașini la noi în curte…

Nuntașul nostru ieși încet cu mașina din mulțimea de oameni și se îndepărtă încet… Nimeni nu era supărat… nimeni…

A fost o lecție importantă…

Ce am înțeles eu din povestea asta? Pe viitor când vă parcați mașina aiurea, dați scaunul la maxim în față și daca o să vă ia cineva la întrebări puteți să scăpați foarte ușor cu propoziția:

– Vă rog să mă iertați… Soția mea a parcat așa…

apoi cu un gest calculat dati scaunul soferului in spate. la maxim…

funcționează garantat!

 

15 comentarii la „Singura scuză care te scapa de linsare…”

  1. :)) foarte amuzant..
    Am o intrebare in afara subiectului , o placuta de pus pe poarta identica cu cea din poza poti sa faci ? si cat ar costa? Multumesc. Florin

  2. Pingback: Linkuri de weekend

  3. misogin-misogin-misogin
    si daca frumushelul mai zicea si ca e blonda ….. deja intrecea masura
    rad de una singura si ma intreb in ce stadiu a ajuns rimelul de pe gene

  4. Pingback: Lucruri facute cu capul. Capul… – Gaben.ro

scrie! :)) simplu. cu contul de Wp, Fb sau Tw

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.