Urcă cu greu cele 4 etaje. Stătea în ultimul apartament de pe scară. Așa primise repartiție… Descuie ușa apoi intră timid. Nevastă-sa stătea pe un scaun în bucătărie cu fața spre ușa de la intrare. Era plânsă și ciufulită. Nu dormise toată noaptea. Asta era clar. Și era pusă pe ceartă… Asta era și mai clar…
Se opri lângă cuier și își scoase cu mișcări încete jacheta. Un miros greu de benzină umplu apartamentul. Păși încet în bucătărie… Abia acum îl văzu cum arată… Se sperie… Își puse mâna la gură… Era plin de ulei și veselină pe mâini și pe față. O pată mare, neagră îi acoperea o parte din cap și șe prelingea în șuvoaie subțiri sub cămașa decolorată de prea multe spălări…
Ea se ridică încet, privindu-l…
– S-a stricat mașina. Iar… grijania ei de rablă…
Femeia izbucni în plâns și îi sări în brațe. Îl iertase…
Milițianul zâmbi pe ascuns… scăpase și de data asta…
.
cu o oră înainte.
Dimineața. Ora 6. Mergeam la muncă. Îmi plăcea ora asta… nu era aglomerație… Aveam de trecut prin curtea unui bloc unde erau mai multe garaje… Cu coada ochilui vedeam că unul din garaje era deschis și înăuntru era o mașină cu motorul pornit… Era mașina poliției… Ciudată treabă!
M-am apropiat și după mașină l-am văzut. Stătea pe un lemn și fuma. Era beat.
– Ce dracu faci? îl întreb… Ne știam bine. Îmi permiteam…
tresare nervos. Ridică ochii speriat, apoi recunoscându-mă se liniștește.
– Fac pe dracu să mă ia… M-am îmbătat și am fost la curve… Și acuma dacă mă duc acasă își dă seama nebuna și iar mă pârăște la Comandant… își ridică ochii albaștri spre mine… Și ăla mă dă afară. Că am dat în scris că nu mai beau… Grijania ei de viață…
Stau așa vreo 3 secunde, mă scarpin intelectual la testicule și zic:
– Păi cel mai simplu ar fi să scoți niște benzină și să te dai pe haine, clăteși un pic și prin gură și te murdărești cu niște ulei. Și-i spui nebunei că ți s-a stricat mașina când erai în patrulare și abia acum ai reparat-o. Simplu!
L-am salutat ștrengărește cu 2 degete la marginea chipiului imaginar și am plecat.
.
intamplare absolut reala!
Nu mai există îndoială: prietenul la nevoie se cunoaște! 🙂
Grijania ei de viata, de cand cu Loganurile alea noi, nici scuza asta nu mai merge 🙂
Asta e o reclama buna pt bergenbier sau alta bere care mai e din perioada comunista 🙂
Foarte tare! Avem nevoie de prieteni si de sfaturile lor…constructive 😉
Pingback: Ce mi-a plăcut săptămâna trecută (4) | Martie din Post