Feri spaima cainilor

old-ford-vanCând l-am cunoscut pe Fery nu auzisem de ADHD. Dar sunt sigur că era primul adult din istoria omenirii care suferea de această boală. Eram la o crâșmă, un fel de cafenea cum le zice acum, și el citea 2 articole de ziar în același timp. Și le comenta cu 2 persoane diferite. În același timp. Și povestea unei a 3-a persoane cum e viața în Germania. Eu eram a 4-a persoană de la masă și venisem să văd dacă nu mă duce dimineața până-n Baia Mare. M-a lămurit și pe mine repede. La ora 5 la autogară. Avea o dubă Ford roșie. Să fiu acolo că nu-i place să aștepte…

Ora 5 dimineața. Autogara. Era o ceață deasă, spun asta pentru că dacă ar fi fost cât de cât vizibilitate nu m-aș fi urcat în duba lui. Jur. Nu insist, dar sunt sigur că niciunul din inginerii care o proiectaseră nu mai erau în viață în acea zi…

Eram 7 pasageri.

După 30 de minute de drum am aflat toate problemele pe care le avea mașina. Și Feri vorbea foarte repede. Imaginați-vă câte chestii am aflat că pot să fie înlocuite, legate, prinse cu sârmă, scoase de tot sau sudate de văru-său , mecanicul, Ionci… Așa am pornit la drum… plini de voie bună 🙂

Și cum mergeam cu imensa viteză de 50 de km pe oră, pentru că dintr-o conductă curgea benzină pe galeria încinsă și o roată avea 3 bolfe care ne zguduiau de ne spărgeau pietrele la rinichi, apare din neantul întunericului un câine. Feri ne povestea ceva din viața lui plină de exemple și de învățăminte în timp ce căuta muzică la un radio prins cu scotch maro sub bord. Conducea, dar nu era atent la drum. Am țipat, toți cei 7 ocupanți ai dubei. Am urlat, am icnit, ne-am contractat toți mușchii din organism… Feri a ridicat ochii, a frânat ușurel, duba a luat o traiectorie ciudată, pentru că frâna prindea doar pe o roată, apoi cu o mișcare de pirat care navighează prin furtună, a redresat corabia, pentru că din cauză că nu avea telescoape, așa mergea pe drum , ca o corabie…

Și când nimeni nu se mai aștepta, Feri, a îndreptat duba spre câinele care fugise în câmp! DA! A ieșit cu duba pe câmp și fugărea câinele prins în lumina celor 2 faruri! Nimeni n-a scos nici un sunet! Nu ne venea să credem! Eram ca într-un safari, cu potaia fugind cât o țineau picioarele cu duba pe urmele ei. Și chiar dacă nu am fi fost impietriți de mirare, ce să-i fi spus? Puteai să spui ceva?

La un moment dat, câinele a sărit într-un șanț și Feri plictisit de vânătoarea nocturnă, a revenit pe asfalt. Prin alt șanț! Spulberând o movilă de lut și aruncând în aer o șarjă de iarbă verde… Duba a pârîit sinistru, s-a ondulat ca o panteră constipată apoi a aterizat icsoșă pe asfalt! Vreau să vă spun că în acel moment greutatea oamenilor și a plaselor de rafie din dubă s-a repartizat perfect egal pe suprafața podelei…

– Trebuie speriați! Ca să nu mai stea pe drum! Numa așa poți să-i înveți minte! Sunt foarte periculoși! ne explicase amuzându-se … Avea o privire de Cruella de Ville…

Asta făcuse el! Educase un câine! Noi era să murim și el avea impresia că face dresaj canin! Jizăs!

N-am fost capabil să spun nimic. Absolut nimic. Priveam buimac cum o bâtrână care stătuse în spate era picată între scaune, într-o poziție care se predă doar în anul 6 de yoga… Mă miram că mai trăiește… Mie îmi sărise ceasul de la mână…

Am coborât toți în Sighet, tremurând ca răciturile! Deși plătisem până la Baia Mare… N-am mai suportat… Era prea mult! Nu știam cum sau cui să mulțumim că scăpasem cu viață…

A doua zi, dimineața, în timp ce transporta alt grup de temerari spre Baia Mare, Feri al meu a avut accident. UN CÂINE! A lovit un câine atât de puternic încât i s-a crăpat blocul motor. Mașinii, nu câinelui… Deși acum privind obiectiv, cred că și câinele avea viteză. Sau era hotărât să îl pună pe Feri la punct. Pentru că așa cum v-am povestit DUBA nu mergea foarte repede… De aceea zic că potaia a fost decisă să pună capăt glumelor! Kamikaze!

5 oameni spitalizați, Feri cu mâna ruptă… În fine… N-am aflat niciodată dacă lovise câinele pe drum sau în afara lui :))

Mi-am amintit de această întâmplare… pentru că m-am întâlnit cu Feri acum câteva zile… e șofer… pe o dubiță…

13 comentarii la „Feri spaima cainilor”

  1. :)) Sport extrem cu Feri ăsta. Poate avea un nume predestinat să știe lumea să-l ferească.
    Ca șarpele cu clopoței, îl auzi și știi că nu-i bine să stai în preajma lui.

  2. Păi ADHD se referă la persoanele care nu se pot concentra asupra unui lucru. Pe cand Feri se concentrează la 4 odată. Asta se cheamă atenție distribuitivă.

  3. Am invatat sa evit dubitele… Se pare ca nu se lasa. 🙁 Ce note ai avut la compunere la romana? 🙂 Frumoasa descrierea, parca-i dintr-un desen animat. 🙂

    1. am avut note mari la toate materiile. dar la romana nu m-a ascultat nimeni niciodata. eram olimpic la mate si la fizica si profii ceilalti nu ma stresau :)))

  4. Tie ti-a sifonat masina in spate ieri la BRD langa Palatul Justitiei varu` lui Ferry?Iarta-l daca tu erai,dadea omu` cu spatele!Parca tu erai asa,din profil…

    1. da serif, eu eram. mi-a zgariat bara. m-am enervat putin… mai ales pentru ca vroia sa plece… apoi mi-a spus ca nu si-a dat seama. o sa mi-o fac eu.

  5. Pingback: Ce mi-a plăcut săptămâna trecută (3) | Martie din Post

  6. Am revenit la povestea ta 🙂 Mi-a plăcut şi acum la fel de mult ca şi prima dată când am citit-o. M-am amuzat cu familia şi apoi am postat-o pe facebook să râdă şi prietenii mei 🙂 Scrii foarte bine, amuzant şi vizual – parcă vezi filmul în faţa ochilor. Felicitări!

Dă-i un răspuns lui siluAnulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.