Claca intre tradiție și modern

lemneDa. Cuvântul ”tradiții” din titlu m-a dat, prematur, de gol. E unul din nenumăratele articole despre mine și tinerețea mea. Partea cea mai proastă e că nici măcar nu este o povestire cât de cât distractivă. E pur și simplu vorba despre clacă. Pentru cei care vă pregătiți să deschideți o pagină nouă în ”gugle” vă scutesc și am să vă dau eu definiția. Claca e o adunătură de oameni care muncesc gratis la o anumită chestie.

De exemplu când eram fecior, ne încălzeam căsuțele cu lemne. Care lemne trebuiau cumpărate, tăiate, crăpate, uscate, zidite și alte multe chestii care îmi luau din timpul pe care îl petreceam cu diverse june… aaa… mda… M-a luat din nou valul. Deci lemnele. Erau prea multe. Pentru un singur fecior. Așa că îmi aduceam 5-6 preteni, puneam la dispoziție 1-2 lăzi de bere și o litră de pălinkă și într-o atmosferă de glumițe, poante și amintiri comune, lemnele erau puse la punct într-o dupămasă. Bineînțeles că în momentul în care și ei aveau nevoie de același serviciu, nici eu nu mă trăgeam pe c… fese.

Ați înțeles. Claca se aplica ori de câte ori aveai nevoie de prieteni. Să rezolvi cu lemnele, să muți o mobilă, să sapi o grădinuță… ați înțeles.

Deci până acum v-am vorbit de tradiție. Modernul vine doar acum.

Și feciorii de acum fac câte o clacă în fiecare zi. De exemplu:

”dacă dați LIKE la poza asta prietena mea va face sex cu mine…”

Ce rahat se întâmplă cu lumea asta?!

3 comentarii la „Claca intre tradiție și modern”

  1. Deci, eu o sa lansez un app: Klaca. am zis-o primu’ Se stie! 🙂
    Lumea evolueaza, nu neaparat inspre mai bine…

  2. Pingback: Dacă aș strînge 1 milion de like-uri… | Andrei Albu

scrie! :)) simplu. cu contul de Wp, Fb sau Tw

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.