Mă ridic încet, cu o mișcare studiată. 
Știu, am văzut multe persoane făcând gesturile acestea, de prea multe ori, așa că mă felicit în gând pentru nota artistică… Plus că repetasem intens…
Rămân puțin adus de spate, cu capul plecat.
– Bună.
un pic prea răgușit. Corzile vocale fuseseră luate prin surprindere de cantitatea prea mică de aer… Dar, din fericire, asta aduce un pic de greutate introducerii…
– Numele meu este G… . mă opresc. și arunc o privire în jur, invitându-i să îmi răspundă ….
– Bună G… răspund ei într-un cor dezlânat.
Fac din nou o pauză pentru a accentua dramatismul scenei
-Astăzi este prima mea zi …
aceeași pauză… simt cum tensiunea crește exponențial.
-în care nu m-am dus cu telefonul, laptopul sau tableta la baie.
O lumină divină pogoară dinspre ceruri! Muzică dumnezeiască curge din lustra din tavan pe umerii mei plecați…
Aud fericirea care le umple fețele, îi aud fremătând, ar vrea să mă aplaude… nu le dau răgaz! Plusez!
– Chiar am citit niște articole din Cațavencu!
Oamenii sunt în extaz!
– De anul trecut…
Delir…
normal ca erau de anul trecut, ca acum nu prea mai ai ce sa citesti la ei :))))
esti ok? ca nu e chiar bine si natural ce ai povestit tu aici.
toti îs Ok! jur. doar că am hotărât să mai las gadgeturile din mână… măcar acolo…