Monthly Archives: May 2010

Asistentul meu personal…

În afaceri ca și în multe alte domenii există trenduri. Dacă scriam articolul ăsta acum un an aș fi căutat pe google cum se scrie pluralul de la “modă“. Anul ăsta e cu trenduri. Nu mai e cu mode sau mozi. Dar acum am un mare avantaj. Acum pot să-mi întreb asistentul. Da,  asistentul meu personal. Că despre asta vroiam să vă povestesc. Despre asistentul meu personal. Asta e ultima fiță în business. Să ai un asistent personal. Noi cum suntem o companie foarte mică, nu avem posibilități să angajăm un om. Și atunci m-am gândit să folosim asistentul din Office. Microsoft Office.  Toți îl folosim. Sau o folosim. La feminin. Pentru că  că acum cică e Suita Microsoft Office. Așa zice Asistentul. :) Vedeți cât de bine funcționează?

Mai demult nu l-am vrut. Că am o oarecare reținere vis-a-vis de  utilizarea produselor prietenului vostru Bill. Că prietenul meu nu e de nici o culoare. Eu care am cumpărat vreo 25 de licențe de windows până acuma și  am primit în schimb doar un prezervativ. Și ăla la Roblogfest. Știți voi. Ăla cu Internet Explorer. Dar acum cu criza asta , am zis să îmi angajez un asistent. Nu o asistentă! Un asistent. V-am mai povestit că noi bărbații avem tendința de a elimina din viața noastră femeile care ne dau sfaturi.

Martorii lui Iehova și indicatorii de criză.

Nu sunt foarte priceput în ale medicinei, una pentru că mă ia cu leșin dacă văd sânge și a doua pentru că de mic mi s-a spus că trebuia să mă fac inginer. Adică eram mai priceput la chestiile mecanice. Am dezvoltat cu trecerea timpului niște abilități vis-a-vis de anumite chestii anatomice. Chestii care aparțineau unor fete foarte drăguțe care mi-au înfrumusețat anii tinereții…   Fete pe care le salut pe această cale… Abilitățile astea s-au dezvoltat  datorită unor anumite glande și hormoni. Deci nu am avut nici un merit. Poate doar că sunt ambițios și am repetat intens…

V-am introdus în atmosferă, pentru că vreau să vă explic ce am înțeles eu despre viruși. Unul în special. Herpes. Neglijăm  termenii medicali, latini și regionalismele. De asemenea vă rog să nu faceți nici o legătură între fetele de mai sus și  acest virus. N-a fost cazul… Deci.

Primul laptop plutitor…

Este primul laptop rezistent la apă care are o mini barcuță gonflabila încorporată și care se activează cu o combinație de taste (Ctrl + Alt + P + U + M + P)

Inaltarea, tanti Florica, tanti Ileana si Emil. Veterinaru’!

Pe vremea răposatului (pentru citittorii mai tineri – ăia cinci vă știți voi care sunteți – vorbim de Ceaușescu) repartițiile la terminarea unei facultăți se făceau în funcție de notele de la absolvire. Cu cât erai mai sus pe listă aveai mai multe opțiuni. Cred că vă imaginați ce notă trebuia să ai ca să ajungi în Maramureș, în Vișeu de Jos. Oricum o întorci, nu prea poți să crezi că studentul cu pricina era unul silitor. Mai trebuie să știți că nu prea aveai altă opțiune. Adică erai obligat să prestezi unde aveai repartiția. Pentru că aveai datoria asta față de statul care te-a ținut la școală. Dar asta e altă discuție…

Cunoașteți cu toții ierarhia satelor românești cu popa, șeful de post și învățătorul care ocupă primele 3 locuri în topul importanței în societate. No bun! În Maramureș nu-i așa. Nu-i ca-n Moromeții sau ca în Humulești. Acolo e fix altfel. În Vișeu de Jos, în anii 90 cel mai tare din tot satu’ era :    … veterinarul!

Ipad si Iphone. Tutorial. Cont pe APPStore fără credit card.

Multă lume m-a sunat ca să explic pe larg modalitatea de a accesa App Store fără o carte de credit.

Am si promis că o să scriu despre asta. Mai apare problema când device-ul (iPad, IPhone, Ipod) nu te lasă să folosești App Store pentru că nu ești din țara respectivă.

Deci. Simplu.

Deschideți ITunes pe calculatorul dumneavoastră. Este foarte important să faceți un update la iTunes.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Cum arată ultima ta fotografie!!! 2

Cum arată ultima ta fotografie!!! 1

ateilor!

Am o întrebare foarte scurtă. Nu mă dau artist. Știți că sunt împotriva bisericii cu tot ce reprezintă ea. Nu sunt un ateu convins. Cred într-un fel de divinitate, o ființă (sau nu?) supremă. Pe lângă asta m-am născut creștin și am fost botezat otodox. Am să mor așa. Nu mă întrebați de ce că  nu știu să vă răspund. Consider că e datoria mea față de părinți.

.

Așa că m-am gâdit foarte mult la chestia asta și am o mică nelămurire.

Dacă nu a existat Christos, în ce an suntem?

Vanatoare de papuci…

Toată lumea a văzut filmele acelea americane în care întotdeauna există un dulap pe care îl deschide cineva și din el pică o bilă de bowling. Exact la fel pățesc și eu. Dar în loc de dulap eu am o debara. Și în loc de bila de bowling îmi pică în cap papucii soției mele. Veți spune că am noroc pentru că soția mea nu are o bilă de bowling. Dar nu e așa. Sigur că am un pic de noroc pentru că am preferat întotdeauna să îmi cadă în cap o pereche de papuci decât o bilă de 10 kilograme. Nu am noroc pentru că m-am născut exact în secolul în care unitatea de măsură a fericirii unei femei e numărul de perechi de pantofi… Ca să faceți o comparație eu am vreo 3 perechi. Nu că asta m-ar face nefericit. Dimpotrivă. E mult mai ușor să îi asortezi. Neavând atât de multe opțiuni treaba merge mai ușor. Cred că vă dați seama ce probleme trebuie să aibă săraca femeie când trebuie să iasă din casă. Ce fustă, ce bluză și ce pantofi se pot asorta. Mai vine și poșeta…. Foarte complicat… Pentru mine cel puțin…

Coma scumpă!

Deci. Te-ai rupt, fatal. Ai băut ca un porc. Și… Ești în comă. Tu nu știi că ești în comă pentru că… ești în comă. Tu mai mult ca sigur visezi că ești pe o pajiște cu 10 fecioare. Sau la o bere și o pescuială cu băieții. În funcție de vârstă. De fapt ești picat într-un șanț. Vine un cetățean și te vede. Cheamă salvarea și te duc la spital. Dacă până acum erai oarecum în regulă (adică erai în comă alcoolică și erai picat într-un șanț) de acum încep problemele adevărate.

Ajuns la spital te duc băieții la urgență. te tratează și te pun într-un salon.

Te trezești a doua zi dimineața și când să pleci, te întâmpină o doamnă cu o factură. Pentru că acum este pe cale să se promulge o lege care te obligă să plătești serviciile medicale dacă ajungi în comă spirtoasă la doctor.

Ce zic eu  și cei care au făcut legea asta se pare că nu știu:

Floare rosie ca jaru’…

Torok. Așa îl chema pe profesorul nostru de muzică. Și dacă pentru voi muzica în școala generală a fost ca și o plimbare prin parc, pentru noi, cei care am avut ghinionul să-l avem ca și profesor, a fost un coșmar. Trebuia să înveți la muzică. Da ați citit bine. Mai dădeam și lucrări de control. Și erai ascultat din teorie plus o probă practică! WTF! Nu prea aveai cum să scoți o notă mai mare de 7 la el. Chiar dacă cântai bine și înnvățai teoria. Găsea el ceva. Avea o plăcere malefică să te vadă cum te chinui să cânți în fața unei clase întregi. Cum roșești și falsezi acolo, sub privirile celui mai dur critic. Puștanii de vârsta ta…

La Torok nu avea nimeni nota 10. Doar… Doar copii care erau la cor. O mână de fericiți, aleși ai soartei, pentru care toată corvoada luase sfârșit. Nu numai că nu mai erai scos la tablă niciodată, dar mai aveai și o medie de 10 la sfârșitul trimestrului… Așa că vă provoc: cine a intrat la cor în clasa a 7-a? Aveți trei încercări…

Tutu Flacara. Sau povestea pompierului atomic!

Țuțu este un pompier. Orice fel de pompier. E un om care și-a ales ca și meserie lupta cu flăcările. Nu s-a făcut popă, nu s-a făcut doctor. S-a făcut pompier. Ce face un pompier? Vă atrag atenția că asta e o întrebare capcană. Pe lângă faptul că el luptă cu flăcările, el mai are o îndatorire. Să prevină încendiile. Și cum face el asta? Simplu. Obligându-ne să respectăm niște reguli simple. Bineînțeles că există și o pedeapsă pentru cei care nu respectă aceste reguli. O amendă.

.

Un miros de lemn ars umpluse strada și deja foarte mulți săteni fugeau spre casa care luase foc.

- Pompierii! să vină pompierii! Sunați repede la pompieri!

Lumea până la iPad. Și după. review iPad.

Am întârziat un pic cu acest articol pentru că nu știu de ce nu am reusit sa pun  unul din filme pe youtube.

Așa cum știți (am făcut tot posibilul să aflați… :) ) am avut în teste până ieri un iPad de la quickmobile.ro.

Am să încep cu elementele pe care le consider eu inovative la acest device. Din momentul în care pornește, vă asigur că vă veți schimba total părerea despre iPad. Dacă cumva ați fost sceptici până acum, vă rog să mă credeți pe cuvânt de onoare este cel mai avansat gadget pe care l-am avut în mână până acum. Nu am să folosesc foarte mulți termeni tehnici, pentru că vreau să vă împărtășesc o experiență, nu să vă umplu capul cu prostii…

Ghid de despartire. Top 10.

Îmi era foarte greu să îi spun. Știam ce o să urmeze. Plânsete, urlete, apoi toată gama de sentimente de la iubire la ură. 4-5 ore de discuții, de rugăminți și de reproșuri, crize de nervi și leșinuri simulate. Textul era cel clasic: “Nu e vina ta. Eu sunt de vină…”. De unde dracu’ l-oi fi cules, că nu-mi mai aminteam. Avusese dreptate mama… . Eram numa’ bun să mă fac inginer… De fiecare dată când aveam nevoie de un text de genul ăsta mă mustram în gând că nu citisem ceva romane de dragoste din astea mai elevate. Că în Dune sau în Fundația poveștile de dragoste nu erau cu despărțiri…  Și de fiecare dată când încercasem să citesc un roman din ăsta mai siropos mă fura somnu’…

Amânasem evenimentul cât s-a putut de mult. Dar erau alte planuri în perspectivă și nu aveam obiceiul să-mi pun fundul în două luntrii. Dacă înțelegeți… ;) .  Așa că i-am spus ce aveam de spus. A plâns un pic, a râs un pic la o glumiță de-a mea mai deplasată, m-a întrebat ce o să le spună părinților ei… Am povestit încet vreo câteva ore. Pe măsură ce trecea timpul era mai împăcată și doar din când în când mai suspina adânc.  Ne-am despărțit prieteni. Deși mi-aș fi dorit și eu foarte mult i-am refuzat ultimul sărut. Am preferat o îmbrățișare. Rănile erau prea proaspete și nu era cazul să forțăm…

Unpacking iPad.

Fructe si legume de nisa. Sau sinucigașe…

Inițial am vrut să scriu un alt articol, în care era vorba despre mici și bere, dar mă gândesc la cei care au fost la iarbă verde ieri. Și sunt sătui de mici și bere. Cei care nu au ieșit ieri nu sunt fani ai fenomenului.

Deci pentru detoxifierea organismului am hătărât să vă scriu despre o descoperire recentă. A mea bineînțeles.

Totul a început într-o zi când un prieten de-al meu foarte fin cunăscător al fenomenului blogheristic, mă povățuia că cel mai bine e să ai un blog nișat. Vă explic, nu pentru că eu mă cred mare profesor, ci pentru că sunt sigur că dacă voi repeta de multe ori chestia asta, voi ajunge să o înțeleg și eu… Conform spuselor prietenului meu, nu este bine să scrii despre orice (adică să ai un blog generalist) ci e mult mai bine să scrii despre un anumit subiect. Să luăm de exemplu tenisul de masă. Scrii despre conscursuri, jucători celebrii, despre echipament… Ești un blog de nișă.Pe blogul tău vor veni doar cei interesați de fenomen. Și numai ei… Mai puțini, dar exact persoanele interesate.

1 Mai. Sărbătoarea

Ați foarte uimiți să aflați că ziua de 1 Mai este de fapt o sărbătoare importată? Da. Este importată de la americani și nu de către noi, românii. De către francezi. Frații noștri francofoni. Vașnicii noștri prieteni francezi. Acuma dacă ar fi o întrebare capcană care ar suna cam așa:

Ce popor european a militat pentru introducerea unei zile libere, care să sărbătoreasă munca? Sunt sigur că  ați răspunde fără să clipiți: francezii!

După mine ei sunt poporul cel mai solidar din punct de vedere sindical. Cum se anunță ceva scumpire ei fac o grevă. Da grevă nene. Au făcut grevă când statul francez a vrut să reducă subvențiile în agricultură. Au făcut grevă când s-au anunțat creșteri ale prețurilor la carburanți. Sau când s-au anunțat desfiinarea unor servicii sociale. Și mai ales au paralizat toată țara în ziua în care s-a anunțat că France Telecom ar dori să mărească tarifele la telefonie…

Switch to our mobile site