Are mama o fetiță… cât un tanc rusesc…
Cunoscută povestea? Cântecul de fapt, pentru că eu așa îmi aduc aminte… De pe vremea când eram la școală și în clasă aveam un singur copil gras. Vasile. Să nu vă faceți vreo idee preconcepută despre numele ăsta. Nu era gras pentru că îl chema Vasile. Sau nu îl chema Vasile penrtru că era gras. Era gras pentru că zicea el are o problemă cu o glandă. Era gras vă spun eu, și asta e varianta cea mai apropiată de adevăr, pentru că mânca cât era ziulica de lungă și nu făcea nici un fel de efort. Spre deosebire de noi restu. De 34 de copii din clasa respectivă. Care mâncam ce apucam și fugeam ca niște potârnichi toată ziua. Pentru că nu aveam internet, calculator, consolă, dvd și programul la tv era de doar 2 ore pe zi, stăteam toată ziua afară și inventam jocuri care de care mai tâmpițele. Cert e că eram atât de “gras” încât tata îmi zicea mereu să fiu atent să nu mă-nțep că o să-mi iasă toate oasele prin gaura din piele…
