Deci. Nu vi s-a întâmplat să întâlniți un pensionar despre care să știți că a fost militar înainte să ajungi să îl cunoști? Ceva din atitudine, mersul apăsat, spatele drept. Modul în care vorbesc. Răspicat, fără inflexiuni. Privindu-te în ochi ca să fie sigur că ai înțeles. Ca să fie sigur că o să te supui. Că o să respecți ordinele primite… Exact așa am pățit eu. Cu tanti Maricica de la cantină…
Avea un aer milităresc și o față de general german din primul război mondial și conducea cantina aia de parcă era pe un crucișător în mijlocul oceanului. Era un Hitler românesc cu țâțe și cur mare. În rest nici o deosebire. Că sunt mai mult decât sigur că îi creștea mustață și putea să semene și mai bine cu personajul mai sus menționat. Testosteronul era sigur hormonul dominant… Bunicul ei fusese ceva general sau colonel german. Și pentru că tatăl ei nu avusese feciori, o militarizase pe Maricica. Numele îl primise de la mama ei. Care era moldoveancă. Tatăl insistase pentru Bertha. Dar mama avusese ultimul cuvânt. Maricica!
