Deci. Mă duc la un supermarket. Trec pe lângă o plasmă din aceea imensă și mă izbește o imagine cu un porșan mega aranjat care trecea în viteză pe străzile unui oraș…. După el la 10 centimetri un Bugatti. Hmmm. Interesant. Mă dau doi pași în spate să prind toată imaginea. Mă lipesc de un stâlp și mă fac comod. Adică mă scarpin… Deci n-ați văzut așa urmărire în viața voastră… când porșeanul când bugatti la conducere. Frâne, derapaje, fum, mirosea a cauciuc ars prin jur… La un moment dat mașinile trec printr-un gang unde era puțin mai întuneric și se vedeau discurile de frână înroșite la maxim… Bestial. Acuma pentru mine problema cea mai mare era cum aflu cum se numește filmul? Să pot să îl văd (și revăd) din confortul fotoliului meu de acasă… Și în momentul în care  eram atent la orice detaliu care m-ar putea ajuta, porșanu’ trece în față la o curbă mai strânsă și camera care filma toată aventura coboară până în spatele mașinii și filmează reflexia Bugattiului în cromul tobei de eșapament… M-am pișat pe mine! Deci așa ceva nu se poate! Bestial! În  momentul ăla am cedat psihic și m-am dus să văd ce film era ăla! Ce film credeți că era? No atenție mare! Nu era film! Era un joc! Un joc pe o consolă!