Cică obiceiul oamenilor de a-și strânge mâinile vine din vremurile când nu erau siguri că cel din fața lui nu o să-i rupă capu’ pe nepusă masă. Așa că își strângeau mâinile de câte ori se întâlneau. Drepte.
Noroc! N-ai nimic în palmă? Nu! Ia uite. Noroc!. Mai erau probleme când unul dintre ei era stângaci. Noroc! Noroc. Și îl lovea cu stânga.
Dar e un lucru știut că stângacii sunt mai rari. 2%. Singura metodă era să dai cu ambele mâini. Noroc. Cu dreapta. Noroc. Cu stânga. Ce mai faci? O pui de un foxtroth. că în rest… De aici mai rămâneau doar capu’n gură și șuturile în testicule. Care deja cereau anumite aptitudini și nici nu doborau oponentul la nivelul solului, din prima. Puteai să îl enervezi mai tare.
