Vin la muncă, plin de entuziasm, așa cum, sunt sigur veniți și voi, vinerea. Vă rog, dacă vă pricepeți să îmi recomandați care dintre virgulele din propoziția de mai sus sunt corect puse. :)))) Glumesc. Ok. Deschid calculatorul, pac, mesaje noi în facebook. Dau să ignor, că nu mă pasionează foarte tare fenomenul. Cetățenii care mă iubesc și pe care îi iubesc și eu înapoi (adică egal, nu că i-aș iubi eu altfel…) folosesc alte metode de comunicare. Dar, facebookul, mă face pshihologic și zice: Dacă nu vrei să-ți pierzi ceva scor fantastic la rata de răspuns. verifică-ți mesajele acum și… ceva Mno. Nu vreiciteste mai departe…

Mâncasem un număr de burgări de la un renumit fast food. Număr care, așa cum aveam să aflu nițel mai târziu, era un pic peste puterea de procesare a organismului pe care îl posed. Așa. Și ca în poveștile cu asistați sociali care sorb relaxați câte o bere privind pompierii care sapă șanțuri, exact așa se întâmpla și cu creierașul meu care privea relaxat inima, ficatul, plămânii și pancreasul ce ședeau înghesuite, vai de mama lor, încercând să rezolve, cumva, problema locativă… Și, pentru că pe el (pe creer*) nu-l stresa nimic, de obicei avea tot felul de idei, una mai zglobie și mai creațăciteste mai departe…