Gaben.ro

acest blog nu este un pamflet! este o bataie de joc… :))))

Navigation Menu

Toti fura!

Posted by on Oct 21, 2014 in Entertainment, in gura mea., personal, retorice | 5 comments

Era un om mic, negricios.  Nu spun că ar fi fost țigan. Sau rrom. N-ar fi contat. Purta o camașă albă, elegantă, cu butoni aurii. Și un sacou negru gros. Conducea lipit de volan, cu coatele ridicate la nivelul umerilor… Și se agita încontinuu…

-Nu sunteți din București! zice, dintr-o dată.

– Nu, nu sunt… dar de unde știți?

– După accent. Sigur sunteți din Moldova.

– Nu prietene. Sunt din nord. Din Maramureș.

– Ah! Eram sigur! Ce v-am zis eu?

Ce să-i zici?

– Aveți o pălinkă bună acolo…

– Mda… Hagi… Nadia… bolborosesc eu.Deja povestea asta cu pălinka devine plictisitoare…

– Poftim? Se întoarce la mine, în timp ce mașina gonea nebunește pe străzi. N-am auzit ce-ați zis.

– N-am zis nimic! răspund rapid, mai mult din dorința de a-l vedea întors la volan…

Trec vreo 20 de secunde, apoi se întoarce din nou spre mine și țipă nervos:

– Toți fură, domle! Toți! Ar trebui împușcați! Vadim e singura soluție!

– Soluție la ce? întreb… ca în secunda următoare să regret profund… ah… dacă aș fi tăcut…

– La hoția și jaful din țara asta! Toți fură domle. Cum nu ești atent, unul vrea să îți fure banii, locul de muncă, femeia, benzina…

Ia o curbă la o viteză un pic prea mare…Cauciucurile scârțîie timid…

– Numai unu ca Vadim ne mai poate salva! Să împuște toți hoții…

Frânează brusc și se întoarce din nou spre mine:

– Ați ajuns! Oprește aparatul cu o mișcare de spadasin…

– Cât face? întreb și eu ca să mă aflu în treabă, deși văd suma afișată: 15,50 ron…

– 18 lei! îmi răspunde cetățeanul privindu-mă direct în ochi…

Nu spun nimic. Chiar au tarife foarte mici… Și poate că omul muncește din greu… Și-a pus și el un mic ciubuc acolo… Scot două hârtii de 10 lei. I le întind. Le ia și le bagă în buzunarul de la piept al sacoului. Mă privește din nou, candid:

– Vai! Mulțumesc frumos! Nu trebuia… Mulțumesc!

Rămân interzis. Nici nu știu ce să-i spun… Dar, profesionist, omul meu, deschide portiera și coboară repede, ca să nu-mi dea timp să reacționez:

– Să vă ajut la bagaje!

Eh… lasă că măcar e politicos, mă gândesc… Mă dau jos din mașină și mă duc spre portbagajul deschis. El stătea acolo. Observă din nou nedumerirea din ochii mei, scoate telefonul din buzunar:

– Am să vă rog să vă luați valiza și să închideți portbagajul… Mă sună soția…

Fain ajutor la bagaje… Ridic valiza, închid portbagajul… Taxiul pleacă în noapte…

 

 

Read More

Aproape mi-as fi vandut sufletul…

Posted by on Oct 20, 2014 in amintiri, Entertainment, personal, povesti | 10 comments

20140504_094622Ploua. Chestie care in mod normal nu m-ar fi deranjat. Adică mai văzusem ploi… Doar că asta nu se oprise de vreo 10 zile… mai eram și Lefter Popescu… iar de aici, prin regula de 3 simplă, rezultă că singura modalitate de deplasare prin urbe era  mersul cu piciorușele din dotare. Și ultimul, dar poate nu cel din urmă motiv era că ambii bocanci, singurii pe care îi aveam, luau apă în cantități care ar fi dezechilibrat și Titanicul…

Terminasem orele și mă duceam spre cantina unde urma să iau cina.

Read More

Lipsa de eticheta in supermarket…

Posted by on Oct 1, 2014 in Entertainment, personal | 29 comments

Pentru că aveam nevoie de un look mai tineresc, m-am dus la cumpărături cu un rucsac. Acuma… s-ar putea să fi contat și faptul că uitasem să iau o pungă când am plecat: LA CUMPĂRĂTURI!  DA!  Uit de fiecare dată să-mi iau o pungă cu mine. Am o casă plină de pungi… Dar asta e altă discuție…

Deci, mă îndrept cu pas voios (dar hotărât) spre mirobolantul magazin. Cu rucsacul pe umăru-mi atletic. Rucsac pe care l-am primit de la prietenul nostru Răzvan de la Michelin. Fac această precizare pentru că e important în șirul evenimentelor care urmează… Sper că v-ați dat seama că urmează ceva, nu? Adică nu stau de nebun să vă scriu ca am fost la cumpărături…

revin. Pas zglobiu, umărul atletic intru în supermarket.

Read More

Cu o amenda toti suntem datori…

Posted by on Sep 30, 2014 in in gura mea., personal | 13 comments

Cruzeam. Sau cruzam pentru că nu știu exact cum s-ar putea traduce acțiunea de plimbare cu automobilul prin oraș. Nu că n-aș fi avut treabă… aveam un milion de chestii de făcut.. Doar că, din motive care acum îmi scapă eram extrem de relaxat.

revin. cruzam…

Dintr-o dată, din asfalt răsare un polițist. Precipitat, agitat se strecoară printre mașini și-mi face semn să opresc…

Opresc…  parchez regulamentar. frumos…

Ajunge al meu lângă mașină. Dă puțin șapca pe spate…

- De ce n-ați oprit unde v-am făcut semn?

- Practic nu era regulamentar. Încurcam circulația… Zâmbesc amabil:

Read More