On:
With: 0 Comments

Georgel era (este și astăzi, dar altfel) un băiat liniștit. Crescut la bloc, cu părinți intelectuali. Facultate. Inginerie sau ceva. Nu sunt sigur. Un serviciu bun, la o multinațională. Și ca toți inginerii care stau cu părinții până la o vârstă mai înaintată avea si el un hobby. Era pescar (era, nu mai este…). Dar pescar nene. Adică cu legitimație, cu scule din alea sofisticate, cu abonamente la reviste din domeniu și cu participări la toate concursurile de pescuit sportiv din zonă. Mno… Înțelegi tu… Felicia era o fată liniștită. Crescută la bloc, cu părinți intelecuali. Facultate. Economie sau ceva. Nu sunt sigur. Un serviciuciteste mai departe…

On:
With: 1 Comment

Bănuiesc că știi filmele alea de comando din jungla vietnameză. Cu băieții ăia plini de mușchi care merg tiptil, înarmați până-n dinți prin straturi compacte de vegetație și noroi. Și care nu simt oboseala sau frica. Și care omoară oameni fără să  clipească. Da. filmele alea… O să fiu sincer și o să recunosc, că a existat o perioadă în viața mea în care am consumat astfel de filme. Ba, chiar mi s-au părut verosimile. Majoritatea… Exista o singură fază, pe care nu o puteam digera. Adică, mi se părea atât de exagerată, încât, pur și simplu nu puteam să înțeleg de ce insistă cetățeniiciteste mai departe…

On:
With: 11 Comments

Eram în lift.  La mall. Împreună cu niște cetățeni. Coboram. Da, cobor cu liftul. Sunt un organism sedentar și mi-e în marea parte a timpului, lene. Știu că dezvăluirea asta vine ca o lovitură de … sapă. Ăsta-s eu. Cu rele și cu rele. Făcusem diverse cumpărături, că de aia mergem la mall. Să cumpărăm chestii. Podeaua instalației era acoperită de diverse chestii umedo/dubioase. Așa că am preferat să țin punguțili departe de sol. Împreună cu mine, în vehicul,  mai erau niște cetățeni, de diverse vârste și (cred) etnii. Care ca și mine, erau prea leneși ca să coboare pe scări. Sau se grăbeau, sau erauciteste mai departe…

On:
With: 1 Comment

Am lipsit puțin din peisaj că am fost în tabără. Știți, cred. Apoi am filmat clipul, neinteresant, de mai jos. În rest toate bune, poate vă fac un grătar și ne vedem la o bere… :))citeste mai departe…

On:
With: 12 Comments

Nuj dacă știi, da-n general și mai ales în capitalism, directorii ăia mari nu se descurcă singuri în viața de zi cu zi. Din cauză că au foarte multe chestii importante pe cap și trebuie să rețină și să folosească în discuțiile de zi cu zi termeni sofisticați, în special împrumutați din limba engleză, nu le iese când vine vorba de chestii normale. Nu se descurcă.  Au nevoie de asistenți. A nu se confunda cu secretarele, care-s altă treabă. Asistenți. Deci angajează un om care face chestii pentru ei. Cum ziceam. Asistenți. Mno, povestea noastră, prezintă prima zi din viața unui asistent al unui directorciteste mai departe…

On:
With: 7 Comments

Am fost în tabără. La Biz sms camp. Ceva cu Social Media și internet. Și companii, agenții și bloggeri. Și dixtracție. Alcool și înghețată. Și alte chestii, dar pe mine doar astea m-au interesat. Well, am stat câteva zile. Și am stat în cameră cu un băiat. Că așa e în tabără. Când am ajuns, am primit cheia, am urcat în cameră și după câteva minute a venit și el. S-a prezentat politicos. -Dpsfjmw. sau ceva. N-am auzit. Sau n-am înțeles. Și chiar daca aș fi auzit/înțeles nu rețin. Da. Nu rețin. M-am prezentat și eu frumos și am zis să nu insist să nuciteste mai departe…

On:
With: 17 Comments

În grad de cavaler! Cu frunze de stejar. Aurite! * Eram la Mac. Da știu, fast food, moarte, chimicale, grăsime, colesterol. Am mai zis. mie-mi place mâncarea de acolo. Nu exagerez, mă duc așa o dată sau de două ori pe lună. Cu moderație, cum ar veni. Bine, uneori, când au burgheri din ăia incredibil de buni (și dăunători sănătății, știu…) mă duc mai des. Gata. E fix problema mea. Eram la Mac. La coadă. Ședeam la coadă, că e aglomerație tot timpul acolo, deși peste tot scrie că mâncarea de la ei nu e sănătoasă. Oameni inconștienți… nfine… Și, accidental m-am nimerit lângă vitrina aia careciteste mai departe…

On:
With: 8 Comments

Ieri am aflat câte zile am trăit. 15.998. Atâtea aveam ieri. Azi am 15.999. Mâine o să am… Dacă te intereseaza câte zile ai trăit, există un site care face calcule de genul ăsta. Știu. acum te întrebi de ce m-ar interesa câte zile am trăit și cum de mi-a trecut asta prin cap. Am aflat pentru că stăteam în pat, la amiază și mă gândeam câte zile din viață am dormit la amiază. Mi se părea că mă răsfăț. Da, cred că somnul de la amiază e un răsfăț. Și făceam asta pentru că încercam să dorm la amiază. Da, știu, e un pic încurcatăciteste mai departe…

On:
With: 6 Comments

Ieri am fost din nou la Cluuj. Muncă. Am trecut și pe la Rompetrol, că e în drum. Singura explicație pe care pot să o găsesc acum e  e că e la distanța ideală ca să facem o pauză de țigară. Și are cafea okeish. Nu, eu nu fumez. Cetățenii care mă acompaniau simțeau nevoia. Odată ajunși în capitala ardealului, am muncit puțin, apoi ne-am apucat de organizat. Masa de prânz. S-a votat 3 la 1 să nu mai luăm pizza. Din diverse motive. Și s-a hotărât să mâncăm sănătos. Așa că s-a decis să luăm ”Meniul Zilei” de la o celebră firmă de catering.citeste mai departe…

On:
With: 6 Comments

Din start. La sfârșitul acestui post o să găsești o reclamă. Da, fac și eu asta din când în când. Nu cu oricine. Și nu pentru orice. Și mai ales nu o să-ți dau sfaturi, nu o să laud sau nu o să îți recomand chestii. O să îți las un link aici și asta e… Așa e corect. Nu? Plus că, dacă nu erau băieții ăștia de la eMAG, nu mă apucam de filmat. Ever. Da, este și un clip, care spune aceeași poveste ca și textul. Pe stilul meu… Simt că te bucuri enorm la auzul acestor vorbe…  :)))) Întâmplarea pe care urmează să ți-ociteste mai departe…