Cauți un service auto bun? Iaca!
Da. am făcut o reclamă la ADgarage. Da, am primit bani pentru asta. Și da, am fost in service, am vorbit cu oamenii și sunt convins că e ce trebuie. Știi că nu aș recomanda un produs/serviciu în care nu cred. Sunt pățit cu service-urile. Mai ales cu cele din reprezentanțele auto. Așa că acum suflu și-n iaurt înghețat când vine vorba să duc mașina la un service. Bun. Ce are ADgarage? Are garanție 24 de luni la manoperă și piese. (cu excepțiile de rigoare*) Au o rețea de service-uri în țară și străinătate care acoperă problemele de garanție. Și nu contează dacă ți-ai făcutciteste mai departe…
Gandurile pe care nu le-am pus pe facebook
Uneori, când am timp îmi notez chestii. Ca și astea de mai jos… Mi se pare interesant că a apărut o cremă pentru piele sensibilă. Dar și mai interesant e că încă nu avem o cremă pentru piele groasă. S-ar vinde foarte bine la PSD… Dacă microbii ar avea și ei filme, filmele lor de groază ar avea pe afiș un antibiotic? Sau o sticlă de Mona? Aș putea să fac un tricou pe care să scrie: ”Ai reushit în viață!” Un baiat și-a taiat penisul cu dujba. Nu-l deranja. A fost un accident… În Romania și Mister Musculo are burtă… S-au bătut niște cetățeniciteste mai departe…
Amalgamate
Am fost astăzi în piața de vechituri. Cred că ți-am mai spus. Mă duc duminica, când sunt liber. Adică când nu tunez grătarele cetățenilor :))) Mă fascinează fenomenul. Buun Să-ți povestesc: lângă o grămadă de vechituri era un cetățean în scaun cu rotile. Îi lipsea un picior. Cetățeanului. Nu scaunului. Că scaunul avea roți… Cred că ai înțeles… La un moment dat apare un ”domn”, din ăsta mai bronzat, obez, cu o cămașă galbenă cu palmieri verzi. Se uită vreo 10 secunde la scaunul omului, se apleacă, verifică ceva la o manetă, se îndreaptă încet de șale și zice: -Cât ceri pe el? 2 Un tipciteste mai departe…
Moștenire!
Nu știu ce ai făcut tu pentru urmașii tăi. Noi, cetățenii Băii Mari, ca niște moroșeni responsabili ce ne găsim, am adunat tot gunoiul pe care l-am produs în ultimii 25 de ani și ne-am hotărât să îl punem într-o groapă. Groapa era prea mică, ne-a ieșit un deal. Munticel. Ceva. Și acum, că suntem cetățeni europeni, ne-am gândit să-l acoperim cu niște foi de plastic, punem pământ deasupra și gata. Am rezolvat. Peste câteva sute de ani, o să vedeți ce cartier fain de case o să se construiască aici. Un fel de belvedere. Că e înăltuț… Și, ca să vă dați seama despreciteste mai departe…
Exemplu de logică – nu zic partidul, te prinzi tu…
În criză, când economia avea nevoie de un impuls, niște băieți au considerat că e oportun să bage o taxă pe combustibil. Care a făcut ca tot ce se mai putea scumpi în țărișoară, să se scumpească. Și, așa cum era de așteptat a făcut ca marii consumatori, adică firmele de transport internațional să cumpere carburanți din străinătățuri. Efectul? Prețuri mai mari, consum mai mic, încasări mai mici la buget. După o vreme, o doamnă care conduce o firmă din asta care vinde carburanți a făcut un calcul și a arătat că de fapt, accizele încasate de statul român sunt mult mai mici decât înainteciteste mai departe…
Boxul si motivarea personala…
Acum vreo 20 de ani, cred, nu-s sigur, am primit prima carte despre dezvoltare personală. Nu-mi mai amintesc titlul. Poate și pentru că nu m-am dezvoltat personal. Și cumva, inconștient încerc să-mi reprim amintirea asta. Nfine. Nu asta contează. Acolo am gasit, eu, personal, sigur că tu știai mai demult, primele idei despre ”tehnica setării obiectivelor”. Adică, șezi într-o bună zi (sau rea, nu prea contează) și scrii pe o listă ce vrei tu să ai în 10 ani. Casă, familie, piscină, mașină, câine pe pământ, din astea. Și după aia stabilești un calendar, faci un plan și te apuci să-ți distrugi viața ca săciteste mai departe…
Georgel și creditul premarital
Georgel era (este și astăzi, dar altfel) un băiat liniștit. Crescut la bloc, cu părinți intelectuali. Facultate. Inginerie sau ceva. Nu sunt sigur. Un serviciu bun, la o multinațională. Și ca toți inginerii care stau cu părinții până la o vârstă mai înaintată avea si el un hobby. Era pescar (era, nu mai este…). Dar pescar nene. Adică cu legitimație, cu scule din alea sofisticate, cu abonamente la reviste din domeniu și cu participări la toate concursurile de pescuit sportiv din zonă. Mno… Înțelegi tu… Felicia era o fată liniștită. Crescută la bloc, cu părinți intelecuali. Facultate. Economie sau ceva. Nu sunt sigur. Un serviciuciteste mai departe…