On:
With: 3 Comments

Primesc un mail. Curios, cum mă știi, purced spre a-l citi… citez aproximativ din memorie, memorie afectată de vârsta înaintată și de doua sticle de vin rose pe care le-am pus la tatami, după o luptă crâncenă, ieri seară… ”hello, avem un project de făcut ASAP, ne trebuie 50 aluminium  signs panels. Cu refllective foil și stâlpi. Total Budget e tșpe mii de euro. Maxim. e un MUST sa fie gata pe 5 septembrie. da-mi un deadline… pls un răspuns repede!!!!!!! Ghiță Șmecherescu, CEO la Traista-n Băț srl” fac o paranteză: ( beneficiarul lucrării e statul, nostru drag, român…  mai fac o paranteză… ) … mno… mă reculeg după tornadaciteste mai departe…

On:
With: 9 Comments

dă dinamo gol. cetățeanul care a dat gol strigă dă doi pumni în aer, rocky style, apoi cabrat ca un arc de dormeză, urlă  ”să vă fut în gurăăăăă!” băieții din tribuna dinamovistă, cu fețele congestionate de lipsa de oxigen, rag  ”muie măh! muieeeeee” portarul lui dinamo stă cu mâinile în aer și strigă ”bag pula-n gura voastrăăăăăăă” … dă steaua gol băiatul care dă gol, presupun înjură și el, dar pentru că e din altă țară nu înțelegem ce. tribuna stelistă explodează, cetățenii ridică pumnii în aer și scuipă niște ”muie, muie, dinamooo” organizat, în cor. oamenii se îmbrățișează, se strâng în brațe, niște copii seciteste mai departe…

On:
With: 5 Comments

Grom șovăi nițel.  Poate era și normal, doar nu în fiecare zi puteai să te adresezi Consiliului Planetar. Impunătoarea sală din material plastic translucid reverbera înfricoșător zgomotul pașilor săi. Încercă, timid să-și târască picioarele dar, imediat, deveni mai preocupat de faptul că cei  6452 de Consilieri Planetari îi urmăreau fiecare gest. Și mai presus de toate simțea disprețul lor, pentru un cercetător, un cetățean inferior, cum era el. Și cei din unitatea lui de producție. Ajunsese la pupitru: – Prea Înalți Consilieri… tuși scurt, încercând sa-i dreagă glasul. Un strop de transpirație căzu, zglobiu pe suprafața aparatului în care era transcris discursul lui. Tresări speriat și se uită în jur,citeste mai departe…

On:
With: 4 Comments

Am venit la Sighișoara ca să vedem Festivalul Medieval. Așa cum probabil ai fost informat, n-a mai avut loc. Festivalul, adică. Rezervasem și plătisem deja hotelul, + că aveam o întâlnire importantă cu niște cetățeni care vând niște chestii, deci un fel de util îmbinat plăcut cu … ceva. Well, ne-a ieșit numai jumătate. Orașul e  plin de străini, hotelurile sunt la 100%. Am fost un pic supărat pe situație, pentru că-mi doream demult să văd festivalul acesta. Dar, pentru că întotdeauna există un ”dar” am șezut un pic la povești cu niște cetățeni care știu despre ce-i vorba în propoziție. Și am ajuns laciteste mai departe…

On:
With: 5 Comments

Isis revendică orice atentat de pe planetă. Indiferent cine și de ce omoară niște oameni, isis declară că martirul (adică cetățeanul care a înfăptuit grozăvia) este membru al organizației și a acționat la ordinul lor. Nu știu dacă ați fost pe frecvență, dar au revendicat și atentatul din Nisa, atentat înfăptuit de un bețiv, drogat, curvar și nedus la biserică, divorțat, homeless musulman. Adică fix în spectrul opus al religiei lor… Acum, mi s-ar părea legitim să revendice și morții din spitalele din românia. În fond și la urma urmei și astea sunt niște atentate. Și omoară mai mulți oameni decât bombele și camioanele teroriștilor…citeste mai departe…

On:
With: 6 Comments

    găsesc de la o vreme o plăcere imensă în a-mi priva creierul de drogurile cu care era obișnuit. Adică am renunțat, brusc la țigări. Apoi la zahăr. Acum evit grăsimile și chestiile foarte sărate. Și, repet, am o plăcere ciudată să fac asta. Adică să îi refuz creierului meu unele plăceri. dar dacă stau să mă gândesc mai bine, chestia asta o face tot creierul. Înțelegi ceva?citeste mai departe…

On:
With: 5 Comments

Știi, bănuiesc ce-i lipsește… și ca să fiu sincer cu tine, chiar nu ăsta a fost primul titlu al articolului de față… mă gândeam să scriu despre un moț de pe… en fin… Se schimbă stema României. Dap. Toată lumea e de acord că trebe schimbată. Să-i pună coroană… . până în 2018 trebuie schimbate toate stemele din țărișoară. Nu știu dacă înțelegi fenomenul, dar in fiecare școală, primărie sau sediu de poliție/jandarmerie există o stemă care trebuie schimbată. Milioane… mai zic de toate ștampilele, parafele, sigiliile și alte chestii oficiale care au steme pe ele…? nu mai zic… Vorbim de niște sume obscene de-aciteste mai departe…

On:
With: 4 Comments

  Hampic. Așa-l cheamă pe câinele care stă la scara noastră. Ok… nu știu cum îl cheamă, așa-i zic eu… E o prescurtare de la” hai un pic”. N-ar trebui să te mire… în fond și la urma urmei suntem singurii cetățeni din țărișoară care am reușit să prescurtăm chiar și numele care au 3 litere…  În fine… Cred că mă iubește imens. Atât de mult încât se pișă, efectiv, la propriu, pe el, când mă joc cu el. Stă pe scară , ne așteaptă, intră cu noi în casă, face o scurtă inspecție, apoi așteaptă liniștit să ne jucăm. Lucru care nu se întâmplă în casă, că măciteste mai departe…

On:
With: 5 Comments

Acu o vreme… Ședință mare de sfârșit de an. Multinațională. Directori generali, directori naționali, directori de vânzări, directori de zonă, agenți de vânzări seniori, agenții de vânzări juniori, asistenți de agenți de vânzări. Tot poporul filialei românești a companiei… Practic lipsea secretara și Rozi neni, femeia de serviciu. Analize. Grafice. Prezentări. Planuri neîndeplinite. Discuțiile se purtau pe un ton ridicat. Dojenitor așa. Ca de la director la agent care nu-și făcuse planul. Nervii pluteau în aer de puteai să-i tai cu unghiera… Publicul era  cuprins de o tristețe generală. O fi fost  sentimentului de neîmplinire… lipsa bonusurilor pe care le cheltuiseră deja în gând… eh… sau poate faptul că nici unulciteste mai departe…

On:
With: 8 Comments

urmează câteva dintre chestiile pe care nu credeam că le voi scrie curând… Stăteam pe o bancă. Într-o stație de autobuz Mâncam în sincron *2 plăcinte**, din alea uleioase, de stație de autobuz. Din alea foarte gustoase. cu telemea și varză***. o așteptam pe nevastă-mea. Lângă mine, în dreapta ședea o mamaie din aia faină, mică-mototolită cu batic. Cu fustă neagră și plasă de rafie. Și păr alb. Prins în coc. În dreapta stătea un negru micuț****. Mic. Copil din ăla, cel mai mic model. Și păr negru. Zburlit. În spatele nostru ședeau la povești una bucată bunică  caucaziană, și o doamnă, deasemnea albă ca spumaciteste mai departe…