On:
With: 1 Comment

Pentru că vreau să înțelegeți exact despre ce scriu aici, am să încep articolele următoare ( da știu, scriu destul de rar) cu un mic dicționar. Explicativ. Care va cuprinde cuvintele care s-ar putea să nu fie pe înțelesul tuturor. De exemplu: DICȚIONAR:  Mirabela Dauer,  cântăreață/artistă semicelebră/neînțeleasă pe vremea televiziunii alb-negru. Are melodia aia ”te-aștept să vii ” cu  ”fotoliul din odaie” și acum face reclamă la ceva mobila de la Praktiker. Nu e cea mai mare greșeală a celor de la Praktiker… Articolul propriu zis: Mirabela Dauer mânată de bunătatea, generozitatea și mărinimia inimioarei dânsei a decis să ajute o familie nevoiașă. Nu știu de undeciteste mai departe…

On:
With: 9 Comments

Sunt mai mult ca sigur că ai citit posturile și articolele lui Vasile. Unde povestește el cum îl oprește lumea pe drum și îl laudă pentru munca depusă. Și pentru modestia, dăruirea și imparțialitatea de care dă dovadă. Dacă nu, pot să-ți spun (deși nu meriți) că ai o viață tristă. Searbădă. Fadă. Plată. De netrăit. Chiar nu înțeleg cum te mai suporți! În fine. Ieri, cum mergeam la Cluuj, am oprit la un moment dat să băgăm motorină. Că mașinile merg cu ea. Din păcate. De la Rompetrol. Nu suntem clienți, din motive variate. Primul ar fi că sunt scumpi. Mno. Deci eram înciteste mai departe…

On:
With: 6 Comments

Mâncam un iaurt. Unul din acela cu culturi vii de bifidus esensis. Sau regularis. Nu-s sigur. Nu că ar avea vreo importanță. Adică, pentru cercetători s-ar putea să aibă… Și cum nu eram atent, un strop din licoarea minunată mi-a aterizat, așa cum aterizează majoritatea chestiilor pe care le mănânc, pe blugii proaspăt spălați. Ei, acum povestea devine interesantă… Combinația dintre sarea de natriu a acidului alchil-aril sulfonic din detergentul de rufe cu clorura de alchil trimetil amoniu, din balsamul cu care îmi răsfață nevasta nădragii împreună cu glicerofalticul din colorantul pentru blugi și acizii grași saturați din iaurțel au produs o reacție în lanțciteste mai departe…

On:
With: 2 Comments

Am urmărit un clip de la IceeFest. Ăsta. Nu știu dacă puteți să-l vedeți. Dacă nu, asta e. Ghinion… Practic, au fost invitați Bromania, Andi Moisescu, 2 tipe pe care le știu dar habar nu am cum le cheamă și Stela Popescu. Au vorbit despre facebook, viralizare și online. A fost o discuție prietenească. Și-au dat toți cu părerea. Mai puțin Stela, care a anunțat din timp că nu se pricepe. A dat ea niște dume. Slabe. Cetățenii din sală au râs, cumva politicos. Sau a pus cineva niște râsete pe fundal. Ca să nu fie prea liniște. Nu stiu… Și cum stătam eu așa,citeste mai departe…

On:
With: 1 Comment

Brusc, fără nici un preaviz, telefonul începu să sune. Cumva disperat, nepotrivit. Vibrațiile aparatului, reverberate de mobilierul din lemn masiv, făceau sunetulul și mai înspăimântător… Femeia tresări puternic, apoi deschise ochii, speriată. Stătu câteva fracțiuni de secundă cât să înțeleagă de unde venea zgomotul asurzitor, clipi nervos, apoi ridică cu o mișcare mecanică telefonul. Privi ecranul mijindu-și ochii. Era ora 12 noaptea. Și numărul care o suna era unul necunoscut. S-a întâmplat ceva! Sigur s-a întâmplat ceva! Altfel de ce ar suna cineva la ora asta… Mama! Mama a pățit ceva! Doamne! Te rog! Nu mama! gândi femeia… Inima îi bătea nebunește. Apăsă tremurând peciteste mai departe…

On:
With: 11 Comments

Stii, bănuiesc clipul cu Boureanu. Ăla în care se dă artist. Îl știi, nu? Ăla, în care Boureanu, se comportă ca un zeu coborât din ceruri. Și unde o fură de la un polițist. Buun.   Ai observat împărțirea pe tabere a cetățenilor? -unii că bine i-a făcut că i-a spart gura, -alții că nu e bine să te bată poliția, -alții că erau prea mulți polițiști care nu au făcut nimic, și alții că ceva, orice, că suntem români și genetic suntem programați să ne dăm cu părerea… Buun. Io zic că e bine că l-a lovit polițistul. Da. Zic că trebuiau să-l batăciteste mai departe…

On:
With: 7 Comments

Ea, o doamnă bine. Pe la 30 de ani. Aranjată, discret, dar cu bun gust. Pantofi negri cu toc, cămașă de un alb ireal, pantaloni cu dungă  și sacou de directoare de bancă. Sau directoare de vânzări. Ceva din astea. Directoare sigur. Era cu fetița ei. Un ghemotoc brunet, cu obrăjorii bucălați și cu niște ochi imenși, tonițieni, negri. Purta un costumaș roz asortat cu niște pantofiori roz și ciorăpei albi. Se plimbau agale. Fețița ținea mânuțele la spate, și din când în când se apleca încet în față, fâcând câte o piruetă pe un câlcâi. Doamna inspecta, agale vitrinele cu haine, păstrând, vigilent, unciteste mai departe…

On:
With: 2 Comments

  După ce s-a stins primul val de articole despre atentatul de la Manchester și lumea s-a mai liniștit, după ce s-au întors pe toate fețele acțiunile cetățenilor implicați și după ce si-au dat cu părerea toți specialiștii în terorism, antiterorism, religie și organizare de evenimente apare un articol despre o femeie care a fost salvată de telefonul mobil. Doamna vorbea la telefon în timpul deflagrației și o bucată de metal care altfel i-ar fi provocat o rană serioasă la cap, s-a oprit în telefonul din dotare. Practic telefonul i-a salvat viața. Știrea a făcut ocolul pământului pozele cu aparatul însângerat și eviscerat de bucataciteste mai departe…

On:
With: 0 Comments

La început a fost aia cu 5 cărți care ți-au plăcut. După care a apărut faza cu 4 cărți pe care le recomanzi prietenilor. A venit vara și atunci inevitabil am avut cele 7 cărți pe care trebuie să le citești vara asta. Înainte de culesul viilor, pentru că se anunțau ploi, a apărut lista celor 6 cărți de citit într-o toamnă ploioasă. Apoi au apărut cele 12 cărți pe care trebuie să le citești până la Crăciun. Firesc, au urmat cele 3 cărți pe care să șe citești în vacanța de iarnă. Urmate, la mică distanță de cele 2 cărți cu ajutorul cărora o să-țiciteste mai departe…

On:
With: 8 Comments

Sună telefonul. De obicei nu răspund seara la telefon, decât unui grup restrâns de cetățeni. Atât de restrâns încât chiar și iPhone-ul mă tot întreabă: ”ăștia-s toți”? Dar, din motive care-mi scapă pe moment, am răspuns. Da… încurcate sunt căile… -Să trăiți domnu Gabi! Gicu la telefon! Mă ia din prima un bărbat de 50-55 de ani, înălțime medie, supraponderal, studii medii, brunet cu un început de calviție. Și cu geacă de piele. Da. Mi-am dat seama de toate acestea dintr-un simplu salut… -Permiteți-mi să vă contrasalut! o sau și eu jovial pe rever. -Vă sun să văd cum stați cu golfu’… Habar n-aveam cine-i Gicu,citeste mai departe…